Un venerdì, intorno alle 13, una risata atipica cominciò a sentirsi in tutta Bucarest. Con questo termine, “atipico”, vogliamo fare riferimento ad almeno due caratteristiche: intensità e profondità. Questa risata sembrava provenire da una grande distanza, formando anche un'eco, eppure si sentiva così vicina, che copriva il rumore dei motori del traffico, che a Bucarest... Continue Reading →
A-nceput de ier să cază câte-un strop pe ram de braz Se topește coarța aspră: păsă zboară spre islaz. Mutilate trunchi își suie lemnul sulfur și azotic Suflă vânt acid. Despuie ploaia foaia de biotic. Bust de piatră-n cimiti re ce se sfarmă-n anonim, A poetului Muțire îl acuză: n-au fost rim ... Continue Reading →
Se mi hai passato la parola con un tocco, Con lo stesso tocco la devo scribacchiare. Se no, La perderò alla prossima discesa del milione di scale Che ogni giorno tutti noi dobbiamo scendere in coro, Perché rotolerà via dal mio cuore da bambino Mentre giocherà a ce l’hai con il nostro imbarazzo. Se... Continue Reading →
And maybe we should put our glasses aside And see things as they are, not filtered. But then I ask myself, what for If short-sighted people can’t see Further than their self-surrounding sphere Of foggy atmosphere? The things to see are still afar! 17.03.2019
Dulce poezie scrisă când în noapte fără vreo idee mă zgâiesc la stele! Să nu stea degeaba, degetele mele pe tastat s-au pus lucruri ne’nsemnate. Merg pe tastatură ca pe un pian. Degete nebune, slabe, de poet Ce au început ca printr-un decret să creeze versuri cu divin elan. Scriu pe întuneric despre... Continue Reading →
Should you ever need to write a poem, choose to write it in a language that you are not very sure of. This way, by putting words together in new, unusual combinations, they will think you did it on purpose, praise you as a genius, applaud you and ask you what do you think... Continue Reading →
Perché intervenire quando non c'era bisogno? Era solo per dire, niente di più, non si volevano aprire discussioni infinite. Il mal di testa ritorna quando non si è capiti, questo bastardo non vede l'ora di attaccarsi al cervello come l'arto molle di un polpo. E poi perché gridare? Certo, se si devono dare lezioni di... Continue Reading →
Text publicat în revista EgoPHobia #51 Când mă prezint ca oenolog, interlocutorii mei au cele mai ciudate reacții. Ele variază de la uimire la nedumerire, în general terminându-se cu un zâmbet larg, politicos, care vrea să spună că nu au înțeles o iotă. În mintea lor se desfășoară, probabil, cele mai interesante scenarii de asociere.... Continue Reading →
Premiul III la concursul „New Voices – PEN International”, 2016 Pentru că nimic nu e perfect, nici măcar perfecțiunea și totul e relativ, începând cu relativismul, cei doi cardinali nu ar fi putut afirma că tabloul pe care îl evaluau în pronaosul întunecos al bisericii, și care fusese dinadins adus de către Rafael spre a fi supus... Continue Reading →
